Post by Paisie on Aug 22, 2005 16:11:57 GMT 2
Statalitatea Moldovei - mana cereasca inutila sau necesitate obiectiva?
Putciul nerod GKCP-ist din august 1991 a generat prabusirea URSS-ului si recunoasterea internationala ad-hoc a celor 15 republici "surori", inclusiv a Moldovei.
Evolutia ulterioara a Moldovei a reprezentat un lant de insuccese spectaculoase in plan geopolitic si militar (infrangerea de pe Nistru si pierderea Transnistriei), administrativ (birocratizarea excesiva, coruptia si iesirea de sub controlul societatii a administratiei publice centrale si locale), economice (ultimul loc in Europa dupa volumul PIB pe locuitor) si social (prabusirea nivelului de trai in tara si exodul masiv al populatiei active din tara).
Desigur, tranzitia catre o economie de piata normala este un proces anevoios. Insa exact in aceiasi situatie s-au aflat si Tarile Baltice. Si unde sunt ele acuma ?
Se pare ca marea deosebire intre noi si ei consta in faptul ca Tarile Baltice au fost pregatite sa revina la propria statalitate pe care au avut-o in scurta perioada interbelica si care devenise pentru ei ideea nationala calauzitoare. Noi, insa, nu am avut o asemenea idee, nestiind unde dorim sa ancoram. Societatea moldoveneasca s-a divizat din start in doua tabere inconciliabile: pro-rusa si pro-romana. Caci de la bun inceput nimeni nu lua in calcul existenta unei "a treia cai" pentru Moldova - consolidarea propriei statalitati.
Dar treptat noii guvernanti de toate culorile politice, care de fapt reprezentau fosta nomenclatura sovietica, deprinsa doar sa execute ordinele de la Moscova, a inteles, ca cea mai buna solutie pentru ei (nu si pentru tara) este anume independenta fata de fostele centre de comanfa, fie Moscova sau Bucuresti. Astfel nu-ti mai da nimeni peste maini si poti face orice. Ce anume au facut fiind lasati de capul lor, vedem si resimtim astazi cu totii.
Abea din 2002 comunistii aflati la guvernare au inceput a vorbi despre consolidarea statalitatii. Atata doar ca la comunistii moldoveni, de regula, totul iese ca in proverbul cela rusesc : "pune prostul sa se roage lui Dumnezeu, ca el i-si sparge si capul".
Imediat a aparut doctrina "moldovenizmului", dictionarul "moldo-roman" al lui Stati, cursul de istorie "integrata", iar Stepaniuc mai ca n-a pornit intr-o cruciada antiromana pentru eliberarea mormantului de la Putna al mantuitorului neamului moldovenesc de nevrednicii romani.
Astazi situatie e de asa natura, ca in Moldova de statalitate au nevoie doar guvernantii, pentru a-si face mendrele nestingheriti de nimeni. Cat n-ar fi de dureros, dar e anume asa.
Caci daca era altfel, daca statul moldovenesc ar fi fost creat pentru a servi cetatenii sai, situatia ar fi fost cu totul alta, iar declaratiile solemne din Constitutie despre statul de drept si democratic si despre suprematia drepturilor si libertatilor omului asupra intereselor statului birocratic nu ramaneau simple declaratii de fatada pentru uz extern.
Cred ca a venit timpul sa ne intrebam pe noi insine si pe guvernantii nostri : pentru cine si de dragul cui incercam sa construim statalitatea moldoveneasca, indurand saracie, mizerie si dispretul prost ascuns al guvernantilor de toate spetele ?
Nu esa mai simplu oare, sa fi delegat functiile decizionale la Bucuresti sau Moscova ? Si aveam astazi democratie, pensii decente si eram cu un picior in Europa - ca romanii, sau traiam sub tatuca Putin, dar cu gaze ieftine si piata de desfacere sigura ?
Pentru ca un tanar stat sa se realizeze atat pe plan intern cat si pe cel extern, este nevoie ca acest lucru sa devina un scop si o necesitate constientizata a asa-zisului cetatean de rand - purtatorul puterii suverane in acest stat. Moldovanul a patit-o cu statalitatea exact ca si cu bonurile patrimoniale : cineva i-a dat-o gratuit, fara sa-l intrebe daca are nevoie de ea, si nici nu i-a spus cum s-o utilizeze. Si atunci moldovanul nostru a transmis aceasta statalitate in custodia smecherilor din politica care au zis ca stiu cum s-o manuiasca ca sa aduca dividende la toata lumea. In realitate insa, deocamdata dividende au doar ei, guvernantii.
Din acest motiv, intrebarea ramane deocamdata deschisa : are sau nu are nevoie cetateanul simplu al tarii noastre nevoie de o Moldova suverana si independenta. Si doar atunci cand acesta va constientiza necesitatea propriei statalitati, el va incepe sa lupte pentru aceasta statalitate. Inclusiv si cu propriii guvernanti corupti si neispraviti.
Pana atunci insa, vom continua sa traim intr-o republica de mamaliga...
Cicerone Basarab
Putciul nerod GKCP-ist din august 1991 a generat prabusirea URSS-ului si recunoasterea internationala ad-hoc a celor 15 republici "surori", inclusiv a Moldovei.
Evolutia ulterioara a Moldovei a reprezentat un lant de insuccese spectaculoase in plan geopolitic si militar (infrangerea de pe Nistru si pierderea Transnistriei), administrativ (birocratizarea excesiva, coruptia si iesirea de sub controlul societatii a administratiei publice centrale si locale), economice (ultimul loc in Europa dupa volumul PIB pe locuitor) si social (prabusirea nivelului de trai in tara si exodul masiv al populatiei active din tara).
Desigur, tranzitia catre o economie de piata normala este un proces anevoios. Insa exact in aceiasi situatie s-au aflat si Tarile Baltice. Si unde sunt ele acuma ?
Se pare ca marea deosebire intre noi si ei consta in faptul ca Tarile Baltice au fost pregatite sa revina la propria statalitate pe care au avut-o in scurta perioada interbelica si care devenise pentru ei ideea nationala calauzitoare. Noi, insa, nu am avut o asemenea idee, nestiind unde dorim sa ancoram. Societatea moldoveneasca s-a divizat din start in doua tabere inconciliabile: pro-rusa si pro-romana. Caci de la bun inceput nimeni nu lua in calcul existenta unei "a treia cai" pentru Moldova - consolidarea propriei statalitati.
Dar treptat noii guvernanti de toate culorile politice, care de fapt reprezentau fosta nomenclatura sovietica, deprinsa doar sa execute ordinele de la Moscova, a inteles, ca cea mai buna solutie pentru ei (nu si pentru tara) este anume independenta fata de fostele centre de comanfa, fie Moscova sau Bucuresti. Astfel nu-ti mai da nimeni peste maini si poti face orice. Ce anume au facut fiind lasati de capul lor, vedem si resimtim astazi cu totii.
Abea din 2002 comunistii aflati la guvernare au inceput a vorbi despre consolidarea statalitatii. Atata doar ca la comunistii moldoveni, de regula, totul iese ca in proverbul cela rusesc : "pune prostul sa se roage lui Dumnezeu, ca el i-si sparge si capul".
Imediat a aparut doctrina "moldovenizmului", dictionarul "moldo-roman" al lui Stati, cursul de istorie "integrata", iar Stepaniuc mai ca n-a pornit intr-o cruciada antiromana pentru eliberarea mormantului de la Putna al mantuitorului neamului moldovenesc de nevrednicii romani.
Astazi situatie e de asa natura, ca in Moldova de statalitate au nevoie doar guvernantii, pentru a-si face mendrele nestingheriti de nimeni. Cat n-ar fi de dureros, dar e anume asa.
Caci daca era altfel, daca statul moldovenesc ar fi fost creat pentru a servi cetatenii sai, situatia ar fi fost cu totul alta, iar declaratiile solemne din Constitutie despre statul de drept si democratic si despre suprematia drepturilor si libertatilor omului asupra intereselor statului birocratic nu ramaneau simple declaratii de fatada pentru uz extern.
Cred ca a venit timpul sa ne intrebam pe noi insine si pe guvernantii nostri : pentru cine si de dragul cui incercam sa construim statalitatea moldoveneasca, indurand saracie, mizerie si dispretul prost ascuns al guvernantilor de toate spetele ?
Nu esa mai simplu oare, sa fi delegat functiile decizionale la Bucuresti sau Moscova ? Si aveam astazi democratie, pensii decente si eram cu un picior in Europa - ca romanii, sau traiam sub tatuca Putin, dar cu gaze ieftine si piata de desfacere sigura ?
Pentru ca un tanar stat sa se realizeze atat pe plan intern cat si pe cel extern, este nevoie ca acest lucru sa devina un scop si o necesitate constientizata a asa-zisului cetatean de rand - purtatorul puterii suverane in acest stat. Moldovanul a patit-o cu statalitatea exact ca si cu bonurile patrimoniale : cineva i-a dat-o gratuit, fara sa-l intrebe daca are nevoie de ea, si nici nu i-a spus cum s-o utilizeze. Si atunci moldovanul nostru a transmis aceasta statalitate in custodia smecherilor din politica care au zis ca stiu cum s-o manuiasca ca sa aduca dividende la toata lumea. In realitate insa, deocamdata dividende au doar ei, guvernantii.
Din acest motiv, intrebarea ramane deocamdata deschisa : are sau nu are nevoie cetateanul simplu al tarii noastre nevoie de o Moldova suverana si independenta. Si doar atunci cand acesta va constientiza necesitatea propriei statalitati, el va incepe sa lupte pentru aceasta statalitate. Inclusiv si cu propriii guvernanti corupti si neispraviti.
Pana atunci insa, vom continua sa traim intr-o republica de mamaliga...
Cicerone Basarab
